Propusă în 2011 de către statele membre ale UNESCO și adoptată de Adunarea Generală a ONU în 2012 ca Zi Internațională, ziua de 13 februarie a devenit Ziua
Mondială a Radioului.

De la semnalele cu fum, la aparitia telegrafului si a radioului, comunicarea a fost o preocupare permanenta a omenirii, desi in zilele noastre, in care aceasta e tot timpul la indemână, e dificil sa constientizam toți pașii parcursi pana aici.

Pentru a ajunge la ce este radioul astăzi, a fost necesară contribuția mai multor oameni de știință– de la studiile teoretice ale lui James Clerk Maxwell si Nicola Tesla, pana la Guglielmo Marconi, care a reusit in 1895 sa transmita primele semnale realizând primul echipament de transmisie radio, un dispozitiv care a pus în funcțiune un clopoțel de la 10 metri distanță. Un an mai târziu, Marconi a reușit să emită unde radio care au fost recepționate la o distanță de câteva sute de metri.
Acesta este considerat momentul de naștere al radioului.

De atunci, radioul a ajutat si a modelat societatea, fiind mijloc de informare, unealta de razboi, de propaganda dar si de educatie sau divertisment. Ne-a ajutat si ne-a modelat uneori. Cine nu isi aduce aminte de „Europa Libera”, sau de teatrul radiofonic

Dar in ce masura mai este astazi relevant radioul ca mijoc de comunicare—oare chiar, vorba cantecului, „Video killed the radio star”?

Ne raspunde la aceasta intrebare Florin Gusul, membru al clubului nostru, pasionat de electronica si de restaurarea vechilor aparate de radio: „Din perspectiva mea, radioul a fost și este un instrument indispensabil al omenirii, un mijloc cu ajutorul căruia socializăm, ne informăm și evoluăm permanent ca indivizi și ca societate, un mediu care atestă pe de o parte curiozitatea umană, dar și nevoia de a contribui la un tot, prin actul transmiterii pe undele radio a unei informații, fie aceasta de orice factură. Eu personal, familia mea, cercul meu de prieteni, rețeaua mea de cunoscuți, toți ne „hrănim” din radio și nu am putea concepe cum s-ar derula viața noastră în lipsa radioului.

În România și întreaga lume sunt acei pasionați ai electronicii, restauratori, colecționari și nostalgici care, prin pasiunea lor pentru receptoarele de radio, mențin vie amintirea marilor inventatori ai lumii care au contribuit semnificativ la dezvoltarea omenirii. Printre acești pasionați, probabil unul dintre cei mai „înrăiți”, ma numar si eu—pasionat de electronica și, mai nou, specialist în tratarea și punerea în valoare a lemnului de mici dimensiuni în calitate de inginer silvic.  Mai știți la ce visați atunci când voi erați copii? Pe ce anume vă cheltuiați micile economii?

Ei bine, eu visam de mic să devin electronist, iar de ultimii bănuți mi-am achiziționat la 10 ani Manualul muncitorului electronist. Poate părea pueril, dar colecționarii și restauratorii, printre care mă număr și eu, fac eforturi deosebite pentru a menține vie amintirea tuturor celor care au contribuit la apariția radioului prin colectarea, restaurarea și expunerea publică a acestor
minunate aparate. De peste 40 de ani, restaurez și dețin o colecție bogată de receptoare radio din toate colțurile lumii care, în viitorul apropiat, vor fi expuse într-un muzeu al radioului în orașul Siret pentru a nu fi pierdute valorile trecutului. Eu nu-mi pot imagina viitorul omenirii ignorând trecutul. Voi puteți?”